Tot ce povestesc este strict opinia personală. Ideile pe care le expun sunt fie propria experiență, fie experiența colegilor mei care au fost dispuși să-mi detalieze procesul prin care ei și-au scris licența. Multe dintre lucrurile pe care le explic au legătură strict cu UMFCD.
În primul rând trebuie să te decizi dacă vrei să muncești pentru licență sau dacă nu vrei să-ți dea prea multe bătăi de cap.
Licențele se țin în facultate 5 ani și apoi li se dă foc - la propriu. Nimeni nu face nimic cu ele, pentru că nu au utilitate. Spre deosebire de alte facultăți, noi doar cu diploma de licență nu avem dreptul de a profesa ca medici.
Pentru varianta în care vrei doar să ți-o iei de pe cap, eu aș sugera materiile din anii preclinici (exemplu: anatomie, biochimie) sau medicină legală. Pentru partea specială nu este necesară o bază de date vastă, iar pentru legală sunt necesare doar câteva cazuri clinice, ceea ce face ca toată treaba să fie gata relativ repede.
O altă posibilitate ar fi chirurgia generală, unde lucrările se pot copia ușor de la unii la alții - there I go, I said what I said.
Alte persoane se orientează în funcție de strictețea comisiei în fața căreia își prezintă lucrarea de licență (de exemplu cei de la pediatrie sunt mai rigizi și serioși).
Pentru materiile unde este necesară o bază de date considerabilă (>100 pacienți) puteți petrece zile în șir la spital căutând medicii care să vă dea voie să căutați pacienți și uneori e nevoie de aprobarea comisiei de etică pentru obținerea datelor din arhivă. În alte cazuri, unii profesori cer administrarea unor chestionare, iar pacienții de 60+ de ani nu știu să completeze un Google Form de pe adresa personală de gmail, ceea ce înseamnă că trebuie petrecut timp în spital la patul pacientului, timp pe care ți-l poți ocupa cu rezi sau cu alte lucruri care necesită atenție. De foarte multe ori după ce îți alegi tema dai foarte de greu de proful de licență - adică poți ajunge în august cu licența neterminată sau abia verificată.
Aceasta trebuie să aibă între 60 și 100 de pagini - cele sub 50 sau peste 100 nu se acceptă. Există o serie de lucruri ce trebuie respectate în redactarea lucrării.
Un alt aspect pe care eu îl consider important este ca indiferent de ce variantă de lucru alegi să încerci pe cât posibil să scrii despre ceva ce-ți face plăcere. Ar fi un chin în plus să îți pierzi zile în șir în spital doar ca să scrii despre ceva ce nu te interesează. Trebuie găsit un echilibru care să combine utilul și plăcutul, deși e greu de găsit un factor motivațional când știi că licența nu valorează nimic.
Eu am decis s-o fac pe psihologie medicală.
Atât coordonatorul, cât și îndrumătoarea și-au făcut treaba mai mult de 100%. Mi-au răspuns la fiecare mail pe care l-am trimis și m-au lămurit de fiecare dată când aveam vreun dubiu. Chiar dacă am știut că nu-mi va folosi la nimic am considerat că dacă tot fac o treabă s-o fac ca lumea. Eu nu aș fi avut curajul să prezint o lucrare care nu-mi aparține sau de al cărei conținut nu sunt sigură. Având în vedere faptul că deja am anxietate din orice lucru mărunt, nu am vrut să mai bifez încă o situație care să-mi creeze disconfort.
Am respectat fiecare deadline și la fel și profii. A fost o muncă de echipă și în final am fost foarte mulțumită de rezultat, mai ales că a fost terminată înainte de data stabilită de facultate (care e undeva prin august).
Licența va conține două părți: partea generală și partea specială.
PARTEA GENERALĂ
În partea generală nu faci decât să aduni informații deja descoperite despre subiectul pe care-l tratezi.
Cel mai important lucru este bibliografia: nu pentru că ar fi importantă ca și conținut, ci din simplul fapt că îți mănâncă o groază de timp. Fiecare frază pe care o scrii și nu îți aparține trebuie citată. Ceea ce înseamnă că aproximativ la fiecare paragraf trebuie pus în paranteză sursa din care (de cele mai multe ori) ai tradus informația.
Multă lume decide ca mai întâi să scrie integral textul și apoi, când totul este gata, să se ocupe de organizarea bibliografiei. Eu am pus sursa la fiecare paragraf scris în timp ce scriam paragraful respectiv. Îți ia o groază de timp indiferent ce metodă alegi, dar scriind sursa în momentul în care ai folosit-o ai avantajul că nu uiți ce informație ai luat și din care loc.
Eu am folosit programul din Microsoft Word care organizează relativ singur bibliografia, odată ce introduci datele.
Există mai multe stiluri de citații, în funcție de ramura în care vrei să scrii.
Stilul APA (American Psychological Association) Ştiinţe sociale, economie, educaţie
Stilul MLA (Modern Language Association) Ştiinţe umaniste, arte, studii interdisciplinare
Stilul Chicago Ştiinţe umaniste, arte
Stilul Turabian Lucrări cercetare, disertaţii, teze doctorat
Stilul ACS American Chemical Society
Stilul AMA American Medical Association
Stilul ASA American Sociological Association
Stilul AMS American Mathematical Society
Stilul APSA American Political Science Association
Stilul AAA American Anthropological Association
Stilul AIP American Institute of Physics
Stilul IEEE Institute of Electrical and Electronic Engineers
Stilul ISO 690 Toate domeniile
Pentru licența mea am folosit APA pentru că aparține de domeniul psihologic.
Acest stil se poate alege de aici ↓
După alegerea stilului, se alege Insert Citation și Add new source.
După ce apare căsuța de mai jos trebuie selectat (prin Type of Source) ce reprezintă sursa din care ați luat informația - articol de jurnal (cel mai frecvent), carte, prezentări de caz etc și apoi completat cu datele care apar de obicei pe site-ul/cartea de unde vă informați.
Am pus un exemplu pentru citația alăturată.
După introducerea tuturor surselor se apasă pe Bibliography și se alege aspectul care vă place. În final, programul le aranjează singur și trebuie să iasă ceva în genul de mai jos.
Pentru bibliografie există și un program special care se conectează singur la Word și își preia singur datele, dar pe care eu una nu l-am folosit și nu aș ști să dau detalii.
După mine, asta e partea care mi-a dat bătăi de cap, pentru că nu e nimic inteligent, ci doar migăleală care-ți ocupă timpul.
PARTEA SPECIALĂ
Ce țin neapărat să menționez este că în mod corect se spune Material și Metodă, nu Materiale și Metode sau Material și Metode.
În rest, aveți de ales dintre două variante: să lucrați în Excel sau în SPSS.
Avantajul în Excel este că sunteți scutiți de statistica propriu-zisă, deși programul are uneltele necesare să scoată și analiză statistică. În principal, lucrările conțin pie chart și bar chart, care nu demonstrează nimic statistic, ci doar ilustrează o analiză descriptivă.
În ceea ce privește SPSS mi-a dat mari bătăi de cap, dar am avut noroc de Youtube, unde am găsit un cont al unui domn super simpatic care explică pe înțelesul tuturor. În SPSS analiza datelor poate cuprinde atât partea descriptivă, cât și cea statistică propriu-zisă (corelații/regresii/testul t, ANOVA etc). SPSS este un program mai complex și este folosit internațional pentru articolele științifice, probabil acesta este motivul pentru care se preferă.
Restul de sfaturi sunt cele comune și deja clișeice: să fie scrisă cât mai repede că să poată fi gata cât mai repede. Durează destul de mult și aranjarea ei în pagină, corectarea ei, iar uneori tu ești gata demult și proful se uită pe ea peste 4 luni.
Am fost norocoasă din toate punctele de vedere când am decis domeniul în care voi scrie și per total sunt foarte mândră de rezultat. Indiferent de ce se va întâmpla la prezentare, mie personal mi-a dat o satisfacție considerabilă faptul că e originală, organizată și că mi-a făcut plăcere s-o redactez.